Author: andreeacrisan62@gmail.com

în ultima vreme, pare că self-care-ul s-a transformat într-un fel de trend care trebuie bifat. lumânări parfumate, băi cu spumă, skin-care de 10 pași, zile documentate pe instagram cu caption-uri pseudo-inspirate. dar, dacă ne uităm mai atent, e ceva forțat în toată povestea asta. o presiune mascată sub ideea de “ai grijă de tine”, dar…

uneori, nu e o criză. nu e nici măcar un moment tragic. doar… prea mult.zgomot peste gânduri, sarcini peste energie, oameni peste limite.totul cere ceva de la tine și nu știi cu ce să mai răspunzi. dacă te recunoști, e ok.nu înseamnă că ești slab. înseamnă că ai ajuns la capătul unui fir.firul ăla invizibil…

există stări care nu au nume clare. nu sunt anxietate, nu sunt liniște. nu sunt furie, dar nici pace. sunt ceva între. ceva care stă în piept și nu se arată pe față. ceva ce simți vag, ca o umbră pe sub piele, dar nu ai cum să explici. uneori e oboseala adunată, alteori e…

exista momente in care nimic nu mai are legatura cu tine. lucrurile pe care le faceai automat devin grele, iar cele care altadata iti aduceau bucurie nu mai aprind nimic in tine. totul pare indepartat. neclar. strain. iti spui: „de ce fac toate astea?”nu cu furie. nu ca revolta. ci ca o soapta care vine…